Plante medicinale

Anghinarea

Denumire ştiinţifică: Cynara scolymus

Denumiri populare: anghină, angină

Apariţie: mai, septembrie

Se recoltează: întreaga plantă

Puţine leacuri există în flora mondială cu o acţiune benefică atât de intensă asupra ficatului şi a vezicii biliare ca anghinarea. În icter, hepatită şi sechele post-hepatice, ciroză, dischinezie biliară şi intoxicaţii diverse, anghinarea face adevărate minuni. De asemenea, aceasta stimulează eliminarea toxinelor din organism. Ca diuretic, ceaiul din această plantă se recomandă în ureei şi a substanţelor toxice ce se formează la nivelul ficatului şi rinichilor. În plus, normalizează eficient valorile colesterolului.

Prepari infuzia combinată astfel: pune o linguriţă de părţi aeriene uscate şi mărunţite în 125 ml de apă plată, lasă la macerat 8 ore, după care filtrează. Păstrează maceratul, iar planta rămasă opăreşte-o cu încă o jumătate de cană de apă, lasă la infuzat 30 de minute, apoi filtrează şi amestecă cele două extracte. Bea câte două-trei căni de infuzie pe zi.

După curele de 20-30 de zile, se face o lună pauză şi abia după aceea, la nevoie, se reia tratamentul.

Menta

Denumire ştiinţifică: Mentha piperita

Denumiri populare: izmă, camfor, iarbă neagră, mintă de grădină

Apariţie: iunie-august

Se recoltează: frunzele, în timpul înfloririi

Menta este o plantă perenă de cultură cu miros aromat caracteristic, înaltă de 50-120 cm. Aroma şi calităţile terapeutice ale mentei au fost apreciate de secole. Frunzele sale conţin cantităţi mari de tanin, acizi organici, vitamina C, săruri minerale, polifenoli, principii amare şi substanţe antibiotice.

O linguriţă de frunze uscate se lasă la infuzat 5-10 minute în 200-250 ml de apă fiartă. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere.

Ceaiul de mentă este un puternic antiseptic intestinal şi are efect calmant în colicile hepatice şi infecţiile gastro-intestinale. Infuzia rece combate greţurile, vărsăturile şi migrenele. Ca să scapi de sughiţ , bea un pahar cu infuzie de mentă, cu înghiţituri mici şi dese, pe cât posibil fără a face pauză.

Pentru a obţine o infuzie combinată procedezi astfel: lasă la înmuiat 2 linguriţe pulbere frunze de mentă într-o jumătate cană de apă, de seara pînă dimineaţa. Filtrează, păstrează maceratul iar pulberea rămasă opăreşte-o cu o jumătate cană de apă fierbinte, timp de 20 de minute. Apoi, lasă la răcit şi combină cele două extracte. Bea câte 3 căni pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă pentru a combate febra şi tusea convulsivă.

Păpădia

Denumire ştiinţifică: Taraxacum officinale

Denumiri populare: crestăţea, floarea broaştei, floarea turcului, guşa găinii

Apariţie: aprilie

Se recoltează: frunzele, tulpina şi rădăcinile.

O întâlnim la tot pasul şi parcă este prea banală pentru a fi luată în seamă ca medicament. Totuşi, în rădăcinile, în frunzele şi în tulpina păpădiei se ascund adevărate comori de sănătate. Păpădia are efecte detoxifiante absolut excepţionale şi a fost folosită încă din Antichitate pentru drenarea bilei şi pentru efectul său tonic.

Nu e deloc pretenţioasă şi creşte pe aproape întreg teritoriul ţării noastre.

Recunoşti şi tu florile mari, de culoare galben intens, care inundă pajiştile în fiecare primăvară. Preferă locurile însorite, putând fi întâlnită prin păşuni şi fâneţe. Este bogată în protide (2,8%) şi glucide (7,5%). Frunzele verzi mai conţin vitaminele A, B2, C şi D, precum şi numeroase elemente minerale, fiind indicate în curele de primăvară. Simbol purificator al lunii aprilie, păpădia este un adevărat elixir într-o gamă uimitoare de afecţiuni: acnee, dezechilibre hormonale, hemoroizi, varice, celulită, gută sau reumatism. În plus, ajută ficatul să elimine toxinele din sânge şi accelerează procesele de digestie. Astfel, vei avea un tranzit intestinal bun şi îţi vei putea menţine abdomenul plat.

Pentru a prepara infuzia, adaugă două linguriţe de amestec de plantă, frunze şi rădăcini la o cană cu apă clocotită. Lasă la infuzat 10-15 minute, iar după aceea strecoară. Bea câte două-trei căni pe zi.

Cătina

Denumire ştiinţifică: Hippophae rhamnoides

Denumiri populare: cătina de râu

Apariţie:august-septembrie

Se recoltează: mugurii, frunzele şi scoarţa

Întâlnită din Alpi până în Himalaya, cătina este, fără doar şi poate, un miracol de adaptare şi rezistenţă. Fructul său este unul dintre cele mai bogate produse în vitamina A şi E din lume, vitamina A fiind esenţială pentru procesele din sfera digestivă şi în procesul vederii, iar vitamina E, numită şi "vitamina tinereţii", fiind implicată în cele mai importante procese de regenerare din organism. Pe lângă acestea, cătina este bogată în vitamina C, F, PP şi B. Cu un asemenea "arsenal", nu e de mirare că este leac pentru un număr impresionant de afecţiuni: colesterol în exces, colite, dermatoze, diaree, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter, inflamaţii, intoxicaţii, Parkinson, afecţiuni bucale diverse, avitaminoză, reumatism şi urticarie.

Prepari infuzia din fructe de cătină astfel: toarnă 500 ml de apă clocotită peste două linguriţe de fructe zdrobite. Lasă la infuzat şi după 30 de minute strecoară. Bea întreaga cantitate de ceai, fracţionat, pe parcursul unei zile.

Măceşul

Denumire ştiinţifică: Rosa canina

Denumiri populare: trandafir sălbatic, rug, cacadar, rujăi

Apariţie:iunie-iulie

Se recoltează: fructele şi/sau florile

Cel mai puternic vitaminizant C din lume este un remediu pentru orice buzunar. Fructul de măceş conţine de 50 de ori mai multă vitamina C decât lămâia şi de 100 de ori mai multă decât mandarinele. Pe lângă conţinutul său bogat în vitamina C, mai este apreciat şi pentru vitaminele A, B1, B2, P, K, betacaroten, lecitine, pectine, tanin şi acid citric.

Fructele acoperă necesarul de săruri ale organismului şi au acţiune diuretică. Mai mult, au însuşirea de a mări secreţia biliară, fiind indicate în afecţiunile ficatului.

La 250 ml de apă clocotită, adaugă 10 gr de flori, apoi lasă 15 minute ibricul acoperit. Strecoară, îndulceşte cu miere şi foloseşte ori de câte ori ai nevoie de un laxativ natural.

Infuzia din fructe: la 500 ml de apă călduţă se adaugă două linguri de fructe. Se bea în cursul unei zile. Bogată în vitaminele C şi P, se foloseşte la tratarea arteritei, arterosclerozei şi hipertensiunii arteriale deoarece menţine elasticitatea vaselor capilare.

Păducelul

Denumire ştiinţifică: Crataegus oxyacantha

Denumiri populare:gherghinar, mălai moale, mărăcine alb

Apariţie: mai

Se recoltează: florile, frunzele şi fructele

Puţine plante conţin o atât de mare diversitate de substanţe bioactive care imprimă efecte directe asupra sistemului nervos cum conţine păducelul. Toate părţile plantei au principii active (bioflavonide), uleiuri volatile şi acizi organici (cafeic, malic, crataegolic, oleanolic, nicotinic) cu acţiune sedativ-cardiacă (de liniştire a inimii). Fructele conţin şi vitaminele C, B, acizii citric şi tartric.

Bioflavonidele au un puternic efect antioxidant. Ele întăresc rezistenţa pereţilor vaselor sanguine, dilată şi relaxează arterele. Celelalte substanţe din păducel scad nivelul colesterolului şi reduc depunerile de grăsime de pe pereţii arterelor şi din alte ţesuturi.

Prepară o infuzie concentrată, dintr-o lingură de flori sau de fructe bine mărunţite, la o cană cu apă plată (250 ml). Lasă la infuzat 10-15 minute şi, după aceea, strecoară. Bea în fiecare zi câte un ceai de păducel şi vei veni de hac neplăcerilor.

Ienupărul

Denumire ştiinţifică: Juniperus communis

Denumiri populare:archis, cetina, finior, jneapăn, turei

Apariţie: octombrie

Se recoltează: fructele

Ienupărul creşte în locurile stâncoase, prin păşunile din regiunile muntoase. Este un arbust cu frunze oarecum asemănătoare cu ale bradului. Fructele sale violet-închis sunt frecvent folosite în medicină. Sunt cunoscute puţine plante care să aibă un asemenea efect dezintoxicant ca aceste bobiţe închise la culoare, care sunt o adevărată "mătură" pentru organism, ceea ce explică eficienţa sa în toate bolile produse de intoxicarea lentă a organismului, obezitate, disfuncţii urinare, retenţie de lichide produsă de afecţiunile cardio-vasculare. Ienupărul conţine ulei volatil format din alfa-pinen, camfen, zahăr invertit, grăsimi, zaharoză, acizi: gliceric, glicolic, glucuronic, ascorbic, acetic, malic, formic şi răşini. Datorită conţinutului bogat în ulei volatil, are acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare şi antispastică. Se utilizează în bolile de rinichi şi vezică urinară, reumatism, gută, hidropizie (reţinerea apei în ţesuturi şi în cavităţile naturale ale organismului), bronşite acute, balonări abdominale, anorexie.

Prepară o infuzie din două linguriţe fructe la 200 ml apă clocotită. Lasă la infuzat 10-15 minute, apoi strecoară şi ia câte trei-patru linguri pe zi. Nu este recomandată cura cu ceai de ienupăr în caz de nefrită acută şi cronică şi în perioada sarcinii.

Traista-ciobanului

Denumire ştiinţifică: Capsella bursa-pastoris

Denumiri populare: arior, buruiană de friguri, păsâtea, păscuţă, punguliţă, rapăn, tăşculiţă, tăşcuţă

Apariţie: aprilie-mai

Se recoltează: părţile aeriene ale plantei

Traista-ciobanului este o plantă medicinală pe cât de întâlnită, pe atât de valoroasă. Se găseşte înflorită din lunile mai până în septembrie pe toate drumurile. Conţine colină tiramină, săruri de potasiu, amine şi compuşi sulfuraţi. Această plantă este folosită în special de către femei datorită proprietăţilor sale deosebite, care ajută la ameliorarea simptomelor şi abundeţei sângerărilor din timpul menstruaţiei, dismenoree şi tulburări de menopauză.

Obţii infuzia combinată astfel: într-o jumătate de cană de apă, lasă la macerat o linguriţă de pulbere de traista-ciobanului, de seara până dimineaţa. Filtrează, păstrează maceratul, iar pulberea rămasă fierbe-o cu 125 ml de apă, timp de două minute. După ce se răceşte, combină cele două extracte. Bea câte trei căni de ceai pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă.

Pelinul

Denumire ştiinţifică: Juniperus communis

Denumiri populare: archis, cetina, finior

Apariţie: octombrie

Se recoltează: fructele

Pelinul se numără printre cele mai puternice plante folosite în fitoterapie la ora actuală, având efecte terapeutice pe cât de intense, pe atât de complexe. Conţine ulei eteric (0,5%=, substanţe amare, răşini, vitaminele B6, C şi PP. Acţionează ca un stimulent puternic al digestiei. De asemenea este un puternic tonic nervos şi reglator al activităţii hormonale. Se poate folosi în tratarea următoarelor afecţiuni: amenoree psihică, anemie, anorexie, ascită, boli ale aparatului digestiv, constipaţii, dismenoree, dispepsii gastrice şi biliare, edeme renale, gastrite hipoacide, gută, hemoroizi, hepatite acute, hidropizie, hipertensiune arterială, hipomenoree, luxaţii, oxiurază, parazitoze digestive şi viermi intestinali.

Prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. lasă la infuzat 10-15 minute, iar după aceea strecoară. Bea ceaiul înaintea meselor principale, în trei reprize. Evită curele îndelungate (mai mult de două săptămâni), deoarece pot apărea tulburări digestive şi nervoase.


Năprasnicul

Denumire ştiinţifică: Geranium robertianum

Denumiri populare: ciocul cucoarei, iarba sângelui, închegătoare, priboi, sovârf

Apariţie: iunie-octombrie

Se recoltează: tulpina, frunzele şi florile

Năprasnicul este mai puţin cunoscut în medicina naturistă modernă decât alte plante medicinale şi, cu toate acestea, vindecă boli dintre cele mai grave, cum ar fi cancerul uterin, intestinal sau pulmonar, sterilitatea sau impotenţa. Ingredientele active din compoziţia sa sunt taninul, uleiurile esenţiale, acidul citric, vitamina C şi principiile amare. De asemenea, are proprietăţi excepţionale şi în tratarea următoarelor afecţiuni: adjuvat în tratarea herpesului (mai ales genital), a diverselor disfuncţii hormonale, a bolilor pulmonare asociate cu o puternică devitalizare şi în cazul afecţiunilor inflamatorii ale intestinului. În plus, este un adevărat balsam pentru tubul digestiv, taninurile pe care le conţine în tulpinile sale cicatrizând leziunile, reducând inflamaţiile, inactivând focarele de infecţie.

Obţii infuzia astfel: pune, de seara, două linguriţe de plantă în 0,5 l apă clocotită, iar dimineaţa strecoară.
Păstrează maceratul obţinut, iar peste planta rămasă toarnă 0,5 l apă clocotită, pune-o la fiert 1-2 minute şi apoi strecoară din nou. Lasă la răcit şi apoi combină cele două extracte. Bea câte 4 căni din acest preparat zilnic şi, pe termen lung, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.

Afinul
 

Denumire ştiinţifică: Vaccinium myrtillus

Denumiri populare: afin de munte, coacăză, afin negru, pomuşoară

Apariţie: august

Se recoltează: frunzele şi fructele

Fructe de afin, dulci-acrişoare, pe lângă savoare, se disting şi prin excepţionalele calităţi terapeutice. Datorită conţinutului bogat în vitamina C şi A, afinele proaspete au un efect vitaminizant şi revigorant. Alături de fructe, de la afin se mai folosesc în scop medicinal şi frunzele.
Afinele au efecte antidiabetice, antitoxice intestinale, antiseptice, urinare, vasoprotectoare capilare, protectoare contra radiaţilor ionizante.
Datorită mirtilinei, care este considerată "insulină vegetală", atât frunzele, cât şi fructele de afin au efecte hipoglicemiante.
Afinele se folosesc în tratarea diabetului zaharat, complicat cu afecţiuni dermatologice (candidoze, ulceraţii trofice), în tulburări circulatorii, uretrite, stomatite, eczeme, cuperoze.

Prepari ceaiul dintr-o linguriţă de frunze uscate, pe care lasă-le la infuzat 5-10 minute în 250 ml de apă fiartă. După aceea, strecoară şi îndulceşte cu miere. Bea câte 2-3 căni pe zi, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de masă.

Brusturele

Denumire ştiinţifică: Arctium lappa

Denumiri populare: broscalan, lipan, ciulin, lăptuc sau captalan

Apariţie: septembrie-octombrie

Se recoltează: rădăcinile

Rădăcina de brusture constituie un medicament special în farmacia casei. Aceasta conţine cantităţi mari de insulină, 27%-45%, 60% glucide, ulei esenţial şi substanţe amare. Brusturele s-a folosit din cele mai vechi timpuri ca un tonic pentru ficat. Are efect diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor din organism, tocmai de aceea este un bun remediu împotriva afecţiunilor pielii. Pe termen lung, cura cu brusture are efecte benefice asupra activităţii rinichilor, ficatului şi bilei, previne diabetul şi afecţiunile tumorale benigne.
În caz de guturai, bronşită sau gripă, este un remediu valoros, ajutând la oprirea dezvoltării microorganismelor şi la scăderea febrei.

Obţii infuzia combinată astfel: într-o jumătate de cană de apă, lasă la macerat două linguriţe pulbere de brusture, de seara până dimineaţa. Filtrează, păstrează maceratul, iar pulberea rămasă fierbe-o cu 125 ml de apă timp de 2 minute. După ce se răceşte, combină cele două extracte. Bea câte 3 căni de ceai pe zi, înainte de masă.